marți, 10 mai 2011

Din istoria familiei mele - III -

Badea Dumitru (un alt unchi de al meu) a facut campania din Muntii Tatra. La el am auzit cum isi faceau adaposturi in zapada peste noapte ca sa poata suporta gerurile, exact ca in emisiunile astea de supravietuire extrema... Rupeau crengi de brad, sapau gropi si le acopereau cu crengile, apoi deasupra se acoperea imediat cu zapada din cauza ninsorii, pastrindu-si camuflajul. Tot la el am auzit prima data cum dormea in mers, cu o mina tinindu-se de caruta ce cara efectele militare... mergeau asa zeci de kilometri. Mi-aduc aminte de matusa-ta Maricica, eram odata la Dolhesti, ea spala rufe si cum vorbeam cu ea, odata o vedem ca da capul intr-o parte cu ochii inchisi... dar miinile i se miscau in continuare la rufe, desi ea adormise de oboseala!

Dar nea Radu, fratele lui Ticu (unchi de-al meu din partea mamei, prin alianta... ii zic Ticu pentru ca in curtea lor din satul de linga Tirgoviste am crescut pina la 3 ani, ei erau mamica si taticu, Mica si Ticu pentru mine si asa au ramas pina acum) nea Radu, s-a intors bolnav de foame din razboi... Au facut cind s-a intors piine la cuptor, iar el n-a mai avut rabdare sa se raceasca si a luat-o asa fierbinte si a mincat-o... Piinea nu se maninca niciodata fierbinte scoasa din cuptor... I s-au ratacit mintile ...

Noi azi ne plingem. Ca e prea cald/prea frig, ca se scumpeste benzina... Nu mai este nimeni sa ne reaminteasca de inaintasii nostri. Traim intr-o clipa care nu este prezenta pentru ca fugim mereu sa o prindem pe cea viitoare. Pentru noi sint importante toate nimicurile, ne suparam pentru toate timpeniile. Pentru ca ne permitem. Poate pentru ca nu vine nici un bunic sau strabunic din urma sa ne dea o palma si sa ne spuna cum au trait ei si ce norocosi sintem noi acum. Sa ne dea din nou un punct de reper, pentru ca sintem rataciti. Nu mai avem radacini, nu mai avem apartenenta, nu mai avem identitate. Si trebuie sa ni le recuperam pe toate, altfel...

Un comentariu:

  1. Traim intr-o clipa care nu este prezenta pentru ca fugim mereu sa o prindem pe cea viitoare.

    ce frumos ...

    ... si da.. sunt de acord, că nu ar strica câteodate aceea palmă de la un bunic, sau străbunic...

    RăspundețiȘtergere