joi, 29 noiembrie 2012

Programul zilnic al unui post de radio de inalta tinuta

Nu pot sa nu apreciez programul la un post de radio oarecare, al carui nume nu il vom spune (sa zicem, fictiv, ProFM), o adevarata desfatare pentru simturi.

La ora 11:00, doi intelectuali aflati in admiratia intregii clase muncitoare ( a se citi casnice) discuta despre o blonda care si-a facut un bust de 180cm.
Urmeaza Brahms cu "Fetili si misca bini di tat".
O scurta (15 min) repriza publicitara in care o ea, desigur profesoara universitara, ii vorbeste dragalas sotului, desigur arhitect sau doctor: "Idiotule, asta i-am zis eu sa cumperi?"
Din nou cei doi intelectuali de mare calibru, despre integrarea canibalilor in societate.
O noua scurta repriza publicitara (15 min) in care surprindem exact aceeasi discutie dragastoasa intre soti.
Un mic moment glumet-amical la adresa dlui Antonescu care se pare ca a fost surprins doborit de oboseala inerenta imenselor rsponsabilitati ( a se citi adormit)  -asa, ca de la intelectual la intelectual. Risete finute ( a se citi grohaituri).
Urmeaza Pink Floyd cu "Sint a ta"
O noua scurta repriza publicitara (15 min) in care sintem invitati sa sustinem economia  (Shopping is fun, empty your pockets, tomorrow after tomorrow after tomorrow after....xxxx... after tomorrow is Cristmaaaaaaas).
______________________________________________

Fratilor, in special de la Rock FM, Zu si ProFM... Taceti dracu din gura, bagati muzica de care vreti, dar taceti, ca sinteti atit de prosti ca mi se usuca integratele in aparat.... Sau lasati-i numai pe aia unul-doi care au ceva in cap. Pe bune, chiar nu e nevoie sa vorbiti incontinuu ca sa umpleti timpul. Cititi cu glas tare Fata de la pagina 5, tot e mai bine.
Mi-e rusina mai ales de cei de la Rock FM, as fi avut mai multe pretentii... Restul macar sint pe alt target, cu IQ suficient sa se lege la sireturi...

Valeu, si cind ma gindesc ca astia de la Magic FM vor incepe cu siguranta de la 1 decembrie sa ma asasineze non-stop cu colinde americanesti...

Ma mut iar pe RadioR, aia macar sint ucraineni si nu-i inteleg ce dau din gura...


duminică, 25 noiembrie 2012

Antenutza zilei

1. Fu Black Friday. Uniia se trezira de la 5 dimineata sa se zgiiasca la pisica neagra de pe site-ul emag. La ora 6, aceea pisica. La 7 fara o litra, anunt ca acusica e gata, sa stea toti fraierii gramada. La 8, fraierii gramada erau deja la a doua cafea. La 8 si 11 s-au invrednicit sa dea drumul, probabil cu gindul sa nu inceapa Black Saturday intre timp...
 
2. Piturca trebuie sa plateasca pensie alimentara de 39.000 RON pe luna. Cu pensia asta, in 5 luni mi-as termina de platit apartamentul. Piturca!! Tata...!!!
 
3. Ma uit si ma tot uit cite bannere de impins multimea la votat candidati sint pe toate drumurile. Pina in cel mai nenorocit sat. Si cind ma gindesc cit costa cel mai mic afis, de ala de-s puse cu sutele pe fiecare stilp de iluminat, imi dau seama cite zeci de milioane de euro sint aruncate la gunoi (sau mai bine zis, pe gunoaie) intr-o tara saracita de criza. Cite spitale sau scoli ar fi putut fi renovate. Dar ce ma mir, noi sintem cei care construim Catedrala Mintuirii Neamului (Prost). Hai ca traim nu bine, ci cum meritam.

Tips&Tricks: Jailbreak (root) Kindle Fire 6.3.1

Uite m-am gindit eu ca daca am Kindle Fire, sa ii fac jailbreak. Cum zice pe net, jailbreak la Kindle e la fel de tare ca cel de la IPhone.
 
In fine, procesul a mers relativ usor, conform indicatiilor de aici
 
Altfel spus, se cauta pe net utilitarul Kindle Fire Utility (ultima versiune la acest moment este 0.9.6), se dezarhiveaza, se ruleaza install_drivers.bat (atentie, cu Kindle deconectat de la PC), apoi se conecteaza Kindle si se ruleaza run.bat.
Daca e asa simplu, de ce mai scriu toate astea? Pentru ca la mine, atunci cind am rulat run.bat, mi-a aparut asta:
De ce? Probabil din cauza ca inainte m-am jucat cu alt utilitar, sau cine stie... In fine...Baiatul de pe youtube spune sa iti faci alt cont pe PC si sa rulezi de acolo. La mine nu a mers.
 
Am rezolvat accesind Device Manager, dezinstalind driverul de Kindle, apoi Scan for hardware changes si reinstall driver. Si din nou rulare run.bat, care de aceasta data a mers perfect confom cu indicatiile din video.
 
Acum caut pe net sa vad care sint avantajele jailbreak-ului. Asta e ca si cum ai pune caruta in fata cailor cum zice o zicala populara, adica nu mai intii trebuia sa stiu asta, apoi sa ma apuc sa ma joc cu Kindle?
Mda, dar sa nu uitam ca sint inginer, si inginerii nu citesc niciodata manualul de prima data...

LE: Am gasit, intr-adevar, mai multe detalii precum si exact ce am descris mai sus pe un alt link.
LLE: scriu totusi toti pasii, ca poate tutorialul video nu va mai fi disponibil:
Din ecranul de mai sus, select step 2:
device intra in fastboot, la finalizare Press any key/./.

 
 

joi, 15 noiembrie 2012

Prosteala pe fata

Stiti reclama aia, cum ca ARD are oameni noi? Si din panoul electoral rinjesc Blaga si Ungureanu? Pai eu de voi as fi vrut sa scap, in locul vostru sa vad pe altii noi... Aia noi, toti fugiti de pe la partidele care au ramas fara ciolan...
 
Si culmea ca sint o gramada de votanti care pun botul...
 
Cu cine voi vota eu? Pai, ca de obicei... cu reprezentantii minoritatii albaneze...

Ai numar de Bucuresti? La o parte ba!!

Mda... de vreo citeva saptamini, am fost dotat cu masina de serviciu, care de la firma de leasing a venit cu numere de Bucuresti. Nimic rau, imi zic eu, te vede lumea ca esti strain de oras, e mai politicoasa in trafic.
Ai pe naiba...
Mi-am luat la claxoane in saptaminile astea cite nu mi-am luat de cind am carnet. Stau la rosu la semafor, claxon din spate ca de ce stau. Stau sa ies in sosea de centura pe care trec tirurile bara la bara, claxon ca nu ma arunc ca sinucigasul. Merg pe banda unu cu viteza legala, faruri ca el pe acolo vrea sa depaseasca (pe banda doi e uniia de Galati, adica e de-ai lui, nu se face sa ii deranjeze cind e fraieru de Bucuresti la indemina). Merge unul cu 30 pe banda doi, daca il depasesc se umfla orezul in el, da motorul pe afara de ce-l tureaza, da sa vina el inapoi in fata mea....Nu va spun citi dintre soferii astia erau femei, care treceau pe linga mine numai sa le vad cum ma injura...Baaaaa, sint galatean de-a vostru, lua-v-ar.... sa va ia!! Da de unde sa stie ma, saracii, ca nu scrie pe moaca...
 
Ma consolam cu gindul ca macar cind voi ajunge prin Bucuresti voi fi si eu, ca ratusca cea urita, acceptata in familie... Pina cind vorbesc cu frate-meu si imi spune ˝Da ma, bine, asteapta tu de astea.... Ce regret eu cind aveam numere de Prahova... Toti imi faceau loc, ca le era mila de unu´ din provincie... De cind mi-au schimbat cu numere de Bucuresti, nu mai pot sa fac o manevra, sa schimb banda, ca sar toti pe mine...˝
 
Deci am rezolvat-o si pe asta...

vineri, 12 octombrie 2012

Cum mai citim

Nu "ce" mai citim, desi si acesta e un subiect foarte interesant, ci cum. Mai bine zis, pe hirtie sau electronic?
Raspunsul clar: electronic.

In urma unui concurs de imprejurari in doi pasi, mi-am luat ebook Kindle, atit e-ink cit si Kindle Fire.
Diferenta intre ele este majora, cam din toate punctele de vedere:

e-ink
Avantaje: foarte subtire si usoara, autonomie de o luna, foarte confortabila pentru citit (se vede exact ca o pagina de ziar.
Dezavantaje: Nu poti citi pe intuneric.
Din cind in cind, din obisnuinta vreau sa activez vreo comanda prin touch pina imi aduc aminte ca navigarea se face numai din butoane.

Kindle Fire:
Avantaje: E de fapt, tableta in toata puterea cuvintului, poti naviga pe net etc si printre altele e si e-book reader
Dezavantaje: Bateria tine citeva ore, e destul de obositor sa citesti lungi perioade de timp.

Carti in format electronic sint pe net la greu, direct in formatul proprietar (mobi) dar si in altele compatibile gen doc sau rtf. Oricum, cu softul Calibre se pot converti.

In ceea ce priveste cumpararea unei carti electronice, cu surprindere am constata ca preturile sint aceleasi ca pentru surorile pe hirtie. De ce? Ca doar nu mai sint costuri de tiparire, nu mai taie copacii, nu mai ocupa loc in librarii, nu mai sint retururi la editura. In fine...

Ideea e ca de cind folosesc in special readerul e-ink, citesc si in picioare, si culcat, si dupa ce m-am incaltat si astept sa se incalte si copiii, la rind la piine, pste tot.  Am citit in ultima luna mai mult decit in ultimii doi ani.

La chestia asta nu pot decit sa ii multumesc lui Adi, bunul meu prieten, care m-a initiat in asa ceva si mi-a bagat microbul (desi, ca doctor, ar trebui sa ma lecuiasca de ei :)))

Prin urmare, va recomand fierbinte ca, daca va lipseste perioada in care mai frunzareati o carte, sa puneti mina pe o tableta si sa va reluati pasiunea. Pretul uneia noi din magazin e undeva pe la 5-600 RON, pe okazii.ro merg de la 350 - 400 RON.

Nu cred ca intre Kindle si Nook sint diferente notabile de functionalitate (Adi are Nook si e sensibil de asemanator cu Kindle Fire), dar totul se rezuma la experienta fiecaruia.

Spor la citit! Eu unul stiu ca am... :))

miercuri, 10 octombrie 2012

Sarmanul cetatean european...

Deci nu se mai poate, daca nu scriu acum de cetateanul european, pai nu mai scriu deloc!!
 
Il vad saracul, in fiecare seara de doua trei ori, cum isi ia teapa dupa teapa... Cum dracu sa ai asa ghinion, sa nimeresti exact rochia pe care a luat-o si nevasta, sa nu-ti mearga aerul conditionat si sa se mai strice si laptopul la prima pornire? Pai asta e tata lor, e mama lui Stefan cel Mare!
Si el ce face... Isi ia fata aia serioasa, de politist caruia incerci sa ii bagi spaguta sub amenda:"E o gluma, nu? Dumneata stii cine sint eu?? Politistu' cinstit".Haida-de....
 
Si totusi, sint citeva nuante fine, numai pentru cunoscatori, ce razbat din spatele bietului european. Sa analizam, de exemplu, situatia in care achizitioneaza rochia. Pai vreau sa stiu, citi barbati se pot lauda ca stiu atit de bine gusturile nevestii incit sa nimereasca nu numai modelul, dar si culoarea? Citi? O mina dintre ei (eu nu ma pun la socoteala, ca autorul are scutire, hihi :)) Deci iata ca vorbim de un barbat sensibil, atent, cunoscator al modei feminine, ce stie sa deosebeasca la nivel micro culorile (de exemplu cunoaste diferenta intre fuchsia si magenta, sau intre cais si sampanie). Doar nu credeti ca rochia este de vreun rosu sau negru banal??? Nu, e desigur cel putin chocolat noir cu umbre de beige.
Dar daca ar fi dat cadoul cu numai citeva secunde mai devreme? Ar fi ramas nevasta cu buza umflata, nu? Vedeti... Totul s-a aranjat ca el sa poarte povara cetateniei... V-o puteti inchipui pe doamna luind fata aia acra la telefon si amenintind cu vocea dulce? Asta e treaba de mascul domne, nu asa pentru oricine...
 
Subtil si dincolo de specificul autohton este si umorul interlocutorilor, demn parca de britanici.
"Va stringe?" intreaba ironic primul, care deja are simpatia telespectatorilor. " E bun, ba, ce glume are asta"
Sau cel care scoate evantaiul cu zimbetul dulce-inocent... Pai sa nu il maninci? Cetateanul ce are pe teava? "Decit" ca el e the one. Dar se umfla, e constient de valoarea sa, e masculin, sotia se ascunde pe jumatate dupa el, cautind ocrotirea ca o caprioara luata in tinta de vinator, in acelasi timp cu o mina pe umarul lui ca sa arate ca e alaturi de el, e si ea acolo o bucatica de cetateanca... Din Europa, din Republica de la Ploiesti, mai putin conteaza.
 
Revenind insa de la gluma spre tristul adevar, il vad intr-o situatie mult mai reala pe bietul om, fata in fata cu reactiunea:
" Dumneata stii cine sint eu?  Sint cetatean european si am drepturi"
La care raspunsul, rinjit si caustic:
"E o gluma, nu?"
 

vineri, 24 august 2012

Aceasta minune de neinteles...

Sosind de dimineata la serviciu, Janosz il gasi pe Pop Cornel sezind picior peste picior in fotoliu si fixind ginditor un punct nedefinit in spatiu. Dadu sa treaca mai departe spre biroul lui, neindraznind sa il deranjeze, cind remarca lui Pop il opri locului:
 
- Stii Janosz, nu incetez sa fiu fascinat de aceasta minune...
- ...Minune sefu?...
- Gindeste-te... Miliarde de neuroni interconectati, strabatuti de flux informational, interpretind, anticipind, coordonind actiuni intr-un mod pe care abia incepem sa le intelegem... Cu o putere de calcul colosala, luind decizii inainte ca macar planul constient sa realizeze premisele. Cu rezerve nebanuite de energie ce sint stimulate la nevoie pentru a-ti salva viata de exemplu...
- Da sefu', intr-adevar, creierul este o minune extraordinara, zise Janosz bucuros, derulind orele de Discovery Science petrecute in fata televizorului.
- Ce treaba are creierul cu minunea? intreba Pop Cornel nedumerit. Este intr-adevar o masinarie extraordinara, dar perfect cognoscibila, daca nu pentru noi astazi, cu siguranta pentru savantii de miine. Nu, nu la creier ma refeream ca ma fascineaza.
- Dar... la ce atunci? Janosz era complet in ceata.
 
Pop Cornel cazu inapoi in reverie:
- Nu pot sa ma opresc din uimirea provocata de faptul ca, posesori ai unui asemenea instrument remarcabil, perfect adaptat pentru a face fata oricarei provocari, dezvoltat in atitea confruntari cu mediul, totusi milioane de romani ne-au adus in situatia penibila de a avea de ales intre un Ponta si un Basescu...

Recomandare film: August Rush

"Wizard: You know what music is? God's little reminder that there's something else besides us in this universe, a harmonic connection between all living beings, every where, even the stars."

Filmul asta a detronat in clasamentul meu personal Maestrul si Margareta si cred ca va trece ceva timp pina sa apara un alt pretendent la primul loc.
 
Nume sonore ca Jonathan Rhys Meyers sau Robin Williams fac roluri de exceptie, fundal al unui copil extrem de talentat: Freddie Highmore.
De la inceput pina la sfirsit, povestea este extrem de frumoasa, de pura si emotionanta. Cu totul altceva decit ceea ce vedem zi de zi, comercial, la TV.
 
Mi-a fost recomandat (ca si cadou de ziua mea :) ) de o persoana deosebita de la care, in foarte scurta perioada in care am lucrat la aceeasi firma, am invatat mult in ceea ce priveste relatia cu viata.
 
Daca l-ati vazut deja, nu strica sa il mai vedeti odata.
Eu asa am facut chiar de a doua zi :)
 
Trailerul oficial aici.
 
 
 

Numai ce se vede, domnu'...

Vi s-a intimplat, cu siguranta, ca si mie, sa intrati in vreun magazin de pantofi, sau de confectii si sa vedeti un articol absolut minunat, nemaipomenit de potrivit gusturilor personale si la un pret innebunitor de acceptabil. Si care era ori puuuuutin prea mare ori puuuuutin prea mic. Parca l-ati fi luat, ca prea era... Dar totusi...
Cu speranta, ati intrebat o vinzatoare: "Nu mai aveti va rog si alte numere?" La care dumneaei, cu sincera parere de rau: "Numai ce se vede, domnu'".
 
Desi amabilitatea dezarmanta nu ma face mult mai fericit (booring, unde e Kenvelo? de cind s-a desfiintat, am ramas fara mica mea sursa de distractii si postari rautacioase), nu ma pot opri sa nu filosofez ce bine ar fi fost, asa in general,  sa ai la vedere cu aceeasi sinceritate si caracterul cite unuia:
- Ma, tu esti prost ori numai te faci????
- Numai ce se vede, domnu...

miercuri, 13 iunie 2012

Sfirsitul lumii - ultimul episod: Adevarul





Uscativul introduce memory stickul in laptopul folosit pentru prezentari, apoi se rezema de spatarul scaunului si isi aprinse trabucul.
Primele imagini incepura sa curga pe ecran. Trei tineri cu zimbete imbecile clefaiau niste sandwiches pe fundalul siglei McDonalds. Twy se intoarse nedumerit spre Jack:
-What the f... is this shit?
- Reclame sefu, ridica Jack din umeri... Stiti ca stam prost cu bugetul... N-avem incotro, trebuie sa fim commercials.
Twy ofta.
Situatia asta din CIA era mai dezastruoasa ca niciodata. Bunaoara, un asasin primea de la magazie numai doua gloante, iar daca ajungea sa il foloseasca si pe al doilea, i se oprea din salariu. Cutitele erau numai din cele chinezesti, cum sa iei cuiva beregata cu o tocitura? Plus ca daca i se rupea lama, trebuia sa faci justificare in scris si sa aduci alta de acasa. De fapt, trebuia sa aduci doua... Criza ca asta, clar nu mai fusese.
Exact aici intervenea planul lui. Sa convinga guvernul asta de hirtogari ca trebuie sa bage bani ca lumea, altfel, well... Goodbye supremacy. Asadar trebuia creata psihoza cu sfirsitul lumii, indusa panica, poate-poate iesea de un razboi pentru resurse sau macar niste omoruri decente. Ehei... Ce vremuri erau odata, cind il rezolvasera pe Dudaev cu o racheta teleghidata. Acum, costul rachetei aleia ar acoperi cheltuielile pe 3 ani.
-          Putem sa sarim peste ele, man? Cine ne vede daca ne uitam sau nu?
Jack facu un semn cu capul in spate. Cei trei tineri cu priviri imbecile clefaiau pe scaunele din spate, asigurindu-se ca reclamele curg conform costurilor suportate de client.
Din fericire, transmisia de date incepu si, pe masura ce Jack dadea monoton explicatiile, Twy se incorda in scaun.
-      ADNul recoltat de beespy arata ca e vorba de Janosz Vattacukor, ceea ce inseamna ca cel de linga el este nimeni altul decit...
-          Pop Cornel, completa Twy ginditor. Deci MIT este pe urmele dovezilor lasate de Gukumatz. Daca descopera adevarul, planul nostru poate esua. Nu trebuie sa lasam sa se intimple asta. Toti agentii disponibili sa ia cite o bicicleta de la magazie si sa ii intercepteze.
-          Biciclete boss? E vorba de Sierra Madre...
-          Correct man... Sa ia mountain bikes atunci. 
  ----------------------------------
Janosz si Pop se apropiara de intrarea in grota. De citeva zile, remarcasera citiva men in black pe bikes ce se furisau pe urmele lor dar ramasesesra cu totii in pana de cauciuc si dat fiind ca nu aveau rezerve, ii pierdusera pe traseu.
Desenul de pe documentul lui Pop se potrivea perfect cu traseul. Se afundara pina cind ajunsera la punctul indicat cu un X grosolan.
-          Aici trebuie sa fie dovada de la Gukumatz, sopti Pop. Sapa!
In mai putin de citeva minute, ladita de cupru se ivi privirilor lor, iar o lovitura scurta desfacu incuietoarea primitiva. Tablita metalica dinauntru avea gravate clar, dupa atita vreme, mesajul peste veacuri al lui Gukumatz:
-          Omenirea va intra in umbra. Chupacabra va domni si, daca nu va fi invins, nu va mai fi intoarcere. Ascultati sunetele grotei si veti intelege...
Cei doi se concentarra, dar nu auzira nimic deosebit. Apoi, paru ca un vuiet usor se lega in ceva ce parea o voce umana. Incet, pe masura ce pricepeau cuvintele, parul li se zbirli:
„Ancorat în realitate şi raportat la sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludeaza meandrele concretului. Un prostănac poate fi de fapt un om inteligent care calcă în străchini, ai inteles mai draga animalule?”
Cei doi se privira ingroziti si strigara intr-un glas: CHUPACABRA!!!!!!!!
-----------------------------------
In acest timp, Jack isi turna o ceasca de cafea black, asa cum ii placea lui. In timp ce sorbea prima inghititura, se gindi ca mesajul ajunsese la destinatie. De la atentionarea lui Pop Cornel in legatura cu documentul din Murmansk, pina la aflarea adevarului in ceea ce priveste sfirsitul lumii. Acum, viitorul era in miinile lor. Vor reusi sa faca ceva pentru a scapa lumea de Chupacabra si de acolitii lui, sau prostia umana va domina pentru totdeauna alegerile viitoare?
Numai timpul ce va veni va putea da raspunsul…
Termina cafeaua, se ridica si semna bonul de cumparare pentru 20 de camere chinezesti pentru mountain bikes.


Sfarsitul lumii - Episodul 4: Din nou inapoi in timp


Sfîrşitul lumii – episodul 1: Descoperirea din Murmansk

Sfîrşitul lumii – Episodul 2: Gukumatz


Sfarsitul lumii - Episodul 3: Noi personaje


„Trebuie neaparat sa vorbesc cu nebunul asta”, gindi imparatul. „Asta e culmea, ultima lui prezicere deja ma da pe spate”. „La ce oare ar trebui sa ma intereseze pe mine ce se va intimpla peste 8 baktuni (cind o fi aia, naiba stie... iaca na daca nu mi-a placut la scoala). Dar daca hotomanul asta de Mare Preot se apuca sa bata cimpii, va trebui sa sacrific pe cineva”. Ofta. Sincer, l-ar fi sacrificat cu placere pe Marele Preot Zipacna fara cine stie ce pretexte savante. Trebuie sa se gindeasca la ceva in sensul asta, neaparat. Prea il calca pe nervi.
Hunab Ku cobori in sila cele 400 de trepte, insotit de suita imperiala (din care din fericire faceau parte si cele 3 noi neveste – cel putin pe ultima uuuuuf...  n-avea de gind sa o schimbe anul asta) si se indrepta spre inchisoarea oficiala.
Gukumatz il intimpina cu aceeasi privire ratacita pe care i-o cunostea si care, nu stia de ce, ii impunea respect.
-          Ia zi tata, care e treaba? Wazzup? facu smechereste imparatul, incercind sa dea un ton mai de gluma. Marele Preot tusi infundat in semn de protest.
„Mda”, se incrunta Hunab Ku. „Mare brinza sa fii imparat daca nu poti sa ai colo o placere. Las'ca mai vedem noi”.
-          Ce e cu ultima prezicere? continua pe un ton oficial, demn de un mare conducator ce se afla.
Gukumatz il fixa si spuse balmajit:
-          Am vazut viitorul pina la sfirsitul timpului. Dincolo de maya, omenirea va evolua si va involua, oameni importanti vor aparea si disparea, mari descoperiri se vor afla, iar omul va ajunge dincolo de ceruri. Dar mai departe este sfirsitul. Caci semnele au aratat ca lumea nu va mai fi.
-          Si cind va fi asta, prietene? Intreba curios Hunab Ku.
-          La sfirsitul celui de-al optulea baktun, decreta Gukumatz.
Incurcat, caci atit aflase si el deja, imparatul se indrepta spre Marele Preot.
-          Cind inseamna asta?
      -       Peste 2048 de ani, inaltimea ta, se inclina acesta ca sa isi ascunda dispretul fata de lipsa de cunostinte elementare de matematica ale prea slavitului.
      -       A, da, stiam. Pai atunci nu e asa grav. N-o sa te sacrificam, draga Gukumatz, pentru ceva ce se va intimpla mai tirziu. Dar iti dai seama ca nici nu pot inchide ochii la asta, ce va zice lumea? Ca permit sa se raspindeasca panica? Asa ca te voi exila in Nordul indepartat, in tinutul gheturilor, peste strimtoare. La ce frig e pe acolo, nu cred ca locuitorilor din zona le va pasa prea mult de ... orice vei mai prezice peste 2048, 3072, 4096 sau alti multipli de 2 ^10 de ani. Sa fie la ei acolo.
      -      Gata, facu vesel imparatul, am rezolvat-o si pe asta.
O idee geniala ii veni deodata. Se intoarse brusc spre Zipacna si ii spuse:
-          Mare Preot, te insarcinez sa il conduci pe Gukumatz pina la locul exilului. Numai in tine am incredere, continua mieros. Stiu ca ma pot..hm-hm... baza pe tine. Iti dau bani de drum si sa ai grija la canibali! N-am vrea sa ne lipsim de prezenta voastra atit de ..hm... draga noua.
Savura o clipa satisfacut uitatura complet imbecila pe care i-o arunca Marele Preot apoi, intorcindu-se catre nevasta preferata, ii facu cu ochiul. "High five baby!" Toate se aranjasera cum nu se poate mai bine...
---------------------------------
Gukumatz, ramas din nou singur in camaruta lui, se gindi: "Trebuie sa ajung in munti sa las mesajul pentru cei ce vor veni... I-am vazut pe cei doi ce pot intoarce soarta lumii..."

Sfirsitul lumii - ultimul episod: Adevarul


Sfarsitul lumii - Episodul 3: Noi personaje


Sfîrşitul lumii – episodul 1: Descoperirea din Murmansk

Sfîrşitul lumii – Episodul 2: Gukumatz

Mai aveau cel putin 1 ora pina la imbarcarea catre Mexic via Heathrow, asa ca Pop Cornel cauta din ochi un scaun liber. Mormai nemultumit. La cite mii de euro il costau biletele pentru el si Janosz, ar fi apreciat macar o priza de alimentare si un wireless. Dar nu, capsomanii astia de au proiectat aeroportul s-au gindit ca toti nu au altceva de facut decit sa se zgiiasca bovin pe geam la avioane, la ce le-ar folosi o amarita de priza? Cit despre wireless, in afara de Viena putea sa dea cu tunul si nu ar fi gasit asa ceva nicaieri in lume. Decit contra muls cardul.
Janosz privea cu coada ochiului si putea ghici ca seful lui nu e in cele mai bune toane pentru a fi abordat. Il rodea curiozitatea sa stie ce era cu documentul cu pricina, dar se pare ca trebuia sa mai astepte. Pop, la nervi, era o bomba cu ceas care astepta doar un prilej sa explodeze.
Se asezara intr-un final pe doua locuri si Pop scoase laptopul incercind sa profite de putinul timp permis de baterie. In acel moment, se apropie un tinar zimbitor care se protapi in fatal lor si incepu:
-                      Dati-mi voie sa ma prezint, as dori sa va aduc la cunostinta oferta bancii noastre in ceea ce priveste un instrument de plata…
Pop Cornel zimbi subtire. In sfirsit, victima asteptata statea nestiutoare in fata lui. Treizeci de secunde mai tirziu, orice zimbet pierise de pe fata tinarului, care isi cauta déjà alti musterii la mai mult de 5 porti distanta.
Nesperat, Janosz intrezari prilejul. Deschise gura, dar inainte sa apuce a rosti ceva, Pop se intoarse spre el si ii sopti:
-                      Sintem pe urmele unei descoperiri revolutionare. Documentul fotografiat de tine contine afirmatia  ca in prezicerile mayase nu e vorba de sfirsitul lumii, ci e ceva mai abstract… s-ar traduce prin sfirsitul unui fel de a fi, dar nu sint sigur de sens. Traducerea aproximativa ar fi “sfirsitul erei asa cum a fost cunoscuta”. Trebuie sa ajungem intr-un anume loc indicat in document, unde s-ar afla solutia acestei enigme. Acolo este esential sa intelegem despre ce e vorba si sa impartasim lumii adevarul.
-          Si ce ne asteptam sa gasim acolo? sopti la rindul lui Janosz.
Pop ridica din umeri fara a mai raspunde. Ar fi vrut sa aiba macar cea mai vaga idee.
-----------------------------
Doua zile mai tirziu, cei doi eroi ai nostri se indreptau cu o harta locala in mina spre o zona pustie din Sierra Madre. Insecta de marime unei albine plana nehotarita deasupra lor, apoi deodata localiza punctul asteptat pe gitul lui Janosz, se repezi, intepa si se ridica rapid.
Janosz se pocni cu sete, dar prea tirziu. Tintarul ala urias sau ce o fi fost isi luase deja zborul. La naiba cu zburatoarele astea, parca trecusera cu toate pe la Cernobil, asa erau de imense.Ofta. Ii era dor de un tintar romanesc, care sa bizie asa finut, si nu sa le ciuruie cortul cum li se intimplase peste noapte.
-------------------------------
La o inaltime sigura in aer, insecta desfasura o mini-antena si initie protocolul de comunicatie prin satelit. La celalat capat, datele incepura sa curga pe server. Un angajat sobru, la costum negru si cravata, copie totul pe un memory stick si se indrepta grabit spre sala sumbra de sedinte. Deschise usa fara sa bata, intra si inmina stickul barbatului uscativ cu ochelari, apoi, fara un cuvint, lua loc alaturi de acesta si apasa butonul ce degaja cortina depe ecranul panoramic.

Uscativul nu era numeni altul decit Twy „Light” Sagason, seful CIA, iar sobrul Jack „Ass” Laurel, adjunctul sau.

Sfarsitul lumii - Episodul 4: Din nou inapoi in timp

Sfirsitul lumii - ultimul episod: Adevarul




vineri, 18 mai 2012

Sfîrşitul lumii – Episodul 2: Gukumatz


Sfîrşitul lumii – episodul 1: Descoperirea din Murmansk

Împăratul şedea tolănit pe covorul gros, în timp ce îşi mîngîia plictisit penele din coroană. Nimic deosebit pe ziua de azi, nimic pe cea de ieri… Ce mai viaţă de împărat era şi aceasta… Să mori de plictiseală şi altceva nimic. Căscă, se ridică şi se duse spre ieşire. De aici, din vîrful piramidei imperiale, putea vedea tot oraşul, precum şi pe locuitorii ca nişte termite mărunte ce mişunau întru slava Sa. Toţi se opriră ca fulgeraţi cînd îl zăriră şi se prăbuşiră prosternaţi la pămint. Doar el era Hunab Ku, descendentul Zeilor, El însuşi un Zeu printre muritori. Hunab făcu alene din mînă o jumătate de salut, ce fu întîmpinată oricum de urale puternice. Se gîndi că poate nu ar strica să coboare la o plimbare, dar cînd îşi aminti ca erau 400 de trepte pînă jos şi, mai ales, pînă sus la întoarcere, îi pieri cheful. Poate mîine...  Oare să ordone o execuţie ceva? Dar pe ce motiv? De plouat ploua regulat, recolta era bogată, oamenii erau mulţumiţi... Sau poate că ploua prea mult? Hmmmm...
Văzu o furnică ce luă în piept primele trepte. Miji ochii să vada cine se apropia, dar se învioră curînd cînd recunoscu penele verzi ale Marelui Preot Zipacna.
-  Popocatepetl, Măria ta! gîfîi acesta peste o oră în faţa împăratului. Expresia uzuală de salut îşi trăgea numele de la vulcanul care pufăia de secole dînd bineţe localnicilor. Sau poate că vulcanul îşi luase numele de la salut. Nimeni nu ştia exact şi, de fapt, nici nu interesa pe nimeni.
- Popocatepetl Zippy dragă!, exclamă vesel acesta. Ce veşti ai din partea iubitului meu popor? Ce mai e nou acolo jos, printre muritorii de rînd?
Marele Preot încă îşi mai trăgea răsuflarea. La vîrsta lui, urcatul nenorocitelor astea de trepte îl seca de energie. „ Cine o fi fost idiotul care le-a făcut” gîndi, „luaşi-ar în fiecare zi 400 de vergi la fundul blestemat pe lumea ailaltă”.
- Măria ta, Soarele nostru! Trebuie să discutăm despre soarta lui Gukumatz!
Împăratul se foi neliniştit. Acest Gukumatz era considerat de unii un nebun inofensiv, alţii însă credeau cu tărie că este un element subversiv ce are ca singur scop distrugerea întregii civilizaţii Maya.  Se apucase vasăzică, de capul lui, fără a fi măcar preot, să întocmească un calendar ce se întindea pe milenii şi în care, de capul lui aşa, prezicea dispariţia pînă şi a ultimului picior de mayaş. În acest moment, deşi aruncat în închisoare, nu încetase să lucreze la calendarul său, adăugînd noi şi noi ciudăţenii la predicţiile lui.
-  Ce e cu Gukumatz? Ce a mai făcut?
- Trebuie executat Măria ta, făcu fioros Zipacna. Lumea începe să vorbească. Trebuie dat un exemplu. Dacă se vor răscula?
- Vrei să spui că se pot răscula împotriva mea, Zeul lor, Soarele lor? răcni împaratul. Poate tu eşti acela care trebuie executat, stimabile Mare Preot!!. Pufni încîntat în sinea lui văzîndu-l pe Zippy chircindu-se de spaimă. „Ei hai că ziua asta nu e atît de proastă cum părea”, se înveseli, dar nu lăsă să se vadă nimic în afară.
- Nimeni nu se atinge de Gukumatz! Voi cugeta la soarta lui, iar decizia mea va fi lege!
Zipacna icni într-o plecăciune grăbită şi o zbughi atît de repede la vale pe scări încît de mirare că nu se duse de-a berbeleacul pînă jos.
Gukumatz îşi plimbă privirile rătăcite pe cerul înstelat. Fixă sticlos o cometă ce traversă rapid bolta, se aplecă şi scrijeli grăbit cu băţul în podeaua de pămînt.
Făcu ochii mari, se sprijini de perete şi îsi spuse: „ Nu se poate! Nu se poate! Pînă aici... scăpare nu mai e...”

Sfarsitul lumii - Episodul 3: Noi personaje

Sfarsitul lumii - Episodul 4: Din nou inapoi in timp

Sfirsitul lumii - ultimul episod: Adevarul

Sfîrşitul lumii – episodul 1: Descoperirea din Murmansk


-  Ai găsit? bătu nerăbdător din picior Pop Cornel.
Janosz îşi trase cu greu răsuflarea. ”Bună dimineaţa şi ţie, cum a fost călătoria, că eşti pe drum de 24 de ore” de parcă drumul de la Murmansk la Mahmudia era floare la ureche. Era nebărbierit de nu mai ştia cînd şi ar fi dat orice pentru o cafea fierbinte. Ruşii ăştia,  ştiu să bea ca nişte diavoli, dar de o cafea adevărată nu aveau habar. Se trezeau din mahmureală cu altă beţie...
Dar ce căuta prietenul nostru Janosz atît de departe? Ce legătură putea să fie intre celebrul Institut din Mahmudia şi un loc atît de îndepărtat? Iată ce vom afla cît de curînd...
Pop Cornel lucra la o nouă teorie referitoare versiunea mayaşă a sfîrşitului lumii. Ceva îl intriga în traducerea oficială a textului, dar nu avea nici o dovadă. Şi totuşi, îl zgîndărea un puternic sentiment că ceva lipseşte.
După nopţi nedormite, în cutia poştală sosi un mesaj anonim care îl puse pe jar. Acesta îl informa ca în Murmansk ar exista în muzeul local o scriere ce ar putea schimba complet părerile concepute deja despre evenimentele descrise de mayaşi. Ataşată era o poză neclară a ceea ce părea a fi o tăbliţă din piatră similară celor folosite de civilizaţia disparută sud-americană. Cine şi de ce îi trimisese mesajul, era dincolo de aria de interes a lui Pop Cornel. Se putea ocupa de asemenea amănunte sîcîiitoare şi mai tîrziu. Iată deci că Pop îl urcase pe Janosz în primul avion cu destinaţia Moscova, urmînd ca de acolo să se descurce cum o şti pînă la graniţa cu eschimoşii, cu bugetul redus de care beneficia Institutul.
Găsise Janosz ceea ce trebuia? Iată ce murea să afle odată şi Pop Cornel.
Janosz scoase cardul din aparatul foto, îl introduse în laptop şi direcţionă documentul catre imprimantă la rezoluţie maximă. Pe măsură ce informaţia apărea, Pop Cornel o sorbea rînd cu rînd. Nu încăpea îndoială, scrierea era mayaşă. La sfîrşit, exclamă puternic:
-  DA!!! Apoi se întoarse către Janosz:


De-abia astept

De-abia astept ca de 4 iunie sa fiu la Vadu sa beau o bere rece la Cherhana cu un bun prieten...
De-abia astept ca de ziua mea sa fiu in localul preferat de pe planeta, Bella Muzica din Brasov...
De-abia astept sa plec in concediu, sa simt miros de cetina si sa imi curat creierii de porcariile de zi cu zi...

Tu.. de-abia astepti sa vina weekendul
De-abia astepti sa treaca ziua asta ploioasa sa poti iesi din casa
De-abia astepti luna august cind pleci la mare....

Cu totii de-abia asteptam. Ne gindim la ceva din viitor si pierdem, zi de zi, clipa prezenta.

marți, 15 mai 2012

Energia si chinezii

Hm…mormăi încruntat Pop Cornel, apoi işi desprinse privirea de la microscopul electronic.

-       Janosz, tu crezi in viata de apoi?

Janosz se uită chiorîş la şeful lui. Oare ce mai cocea de data asta? Chiar şi cind erau in mijlocul unor lucruri atit de serioase ca experimentarea teleportării.

-       Aşa şi-aşa… Adică, mi-ar plăcea sa existe, dar nu prea sint dovezi sa ma convingă.
-       Ce zici de chestia cu conservarea energiei? continuă Pop Cornel lipindu-şi din nou ochiul de microscop.
-       Păi… Are o logică, nu? Daca energia nu dispare, atunci după moarte ea trebuie sa se ducă undeva, şovăi Janosz.
-       Hm… Si asta inseamnă ca ar trebui sa aibă vreo urmă de inteligenţă? Şi  cînd bat din palme transform energia în zgomot… şi totuşi nu am auzit de zgomot inteligent…

“Clar mă ia peste picior” gîndi Janosz şi se hotarî să nu se lase cu una cu două.

-       Dar, dacă energia se conservă, inseamnă ca este o constantă. Dat fiind ca se nasc mai multi oameni decit mor, care ar fi urmarea? “Ha! Acum sa te vad sefu’”

Pop Cornel zîmbi ascuns de microscop. Discuţia mergea exact pe făgaşul prevăzut.

-       Ar insemna că energia pe individ ar trebui sa scadă, nu? aruncă în treacăt o privire spre Janosz

Janosz avea senzaţia că şeful său urma sa ii dea o replică zdrobitoare.

PopCornel ridică în sfîrşit ochii şi începu:

-       Ai auzit de ultimul studiu al cercetătorilor britanici, referitor la explozia demografică chineză? Apoi, fără să aştepte răspunsul negativ, continuă:

-       Statistic s-a dovedit că cei mai multi copii chinezi se nasc în martie. Prin urmare , este normal să scadă dramatic energia totală, prin urmare (îl ţintui triumfător pe bietul Janosz) aşa se explică astenia de primavară!
_______________

Batrina işi aruncă mîinile in aer, scutură palmele de citeva ori şi, in faţa privirilor înspaimintate ale femeii ce o platise sa invoce spiritual soţului decedat, strigă înfiorator:

-       Te invoc, spirite! Arată-te privirilor mele!!!!

Din pîcla fumului de ţigară ce plutea gros in cameră, începu să se inchege o imagine inceţoşată. Părea o figură umană cu ceva ce arăta ca o etichetă imensă atirnată de spate. Pe măsură ce devenea din ce in ce mai clară, batrina desluşi scrisul si bolborosi: Doamne Dumnezeule, asta ce o mai fi însemnînd???

Pe etichetă scria mare si citeţ: Energy Made in China


joi, 19 aprilie 2012

Pop Cornel si circumvolutiunile

De dimineaţă, Pop Cornel se trezi cu o îngrozitoare durere de cap. Luă un Nurofen (nici nu ştia că are aşa ceva în casă, el nu suferea de nimic) , îşi aruncă apă rece pe faţă şi se privi in oglindă. Dumnezeule, ce ochi tulburi… Dacă nu ar fi fost abstinent convins, s-ar fi bănuit singur că a întrecut măsura cu băutura.
În fine… Trebuia să ajungă neapărat la Institut, azi era ziua în care testau laserul de mare putere, inventie a specialiştilor de la Mahmudia.
……
Janosz Vattacukor verifica ultimele detalii ale noii structuri nanometrice puse la punct de institut.
Privind în treacăt către intrare, înlemni. Şeful său, iubitul Pop Cornel, sta rezemat de cadrul uşii, galben ca lămîia.  Nu îl mai văzuse aşa de cînd bănuise că s-a întilnit cu cei doi extratereştri deghizaţi în poliţisti.
-          Cum merge cu testarea laserului? murmură abia auzit Pop Cornel
Uluit, Janosz bîigui:
-          Care laser, şefu’? Asta a fost acum 3 ani… Nu ştiţi că l-am folosit la alinierea fascicolului de la LHC?
-           O Doamne… Ce mi se întîmplă oare… Nu m-am simţit niciodată aşa… Simt că mi se întunecă creierii… Vocea lui Pop Cornel se auzea din ce în ce mai pierdut. Înainte de a aluneca în inconştient, mai apucă să îl audă pe Janosz strigînd disperat să cheme cineva ambulanţa…
……
Simţi că îşi revine. Deşi foarte slăbit, constată că cel puţin durerea de cap îi dispăruse. Roti cu greutate privirea şi zări doctorul ce îşi tampona broboanele de transpiraţie.
-          A fost cît pe ce să vă pierdem, exclamă acesta uşurat.
-          Ce…s-a..întimplat? articulă cu greu Pop Cornel.
-          Aţi avut un caz foarte grav de nivelare a circumvoluţiunilor. Creierul a fost puternic afectat, dar din fericire nu iremediabil
-          Dar… cum? Cum s-a..putut..întîmpla?
Doctorul nu răspunde pe loc, ci îşi căută încurcat cuvintele
-          Se pare că aţi suferit o influenţă externă. Un atac paranormal menit să vă distrugă inteligenţa. Nu aveţi nici o bănuială ce ar putea fi? A trebuit să vă ţinem 24 de ore încontinuu cu Discovery Science pe TV ca să vă recuperăm.
Pop Cornel, care se ridicase treptat într-un cot, se prăbuşi înapoi pe perna. Pentru el era clar. Mai rămînea să îl lămurească şi pe bietul doctor.
-          Ieri am ajuns tirziu acasa… Am dat drumul la televizor, din greşeală pe ProTV. Erau ştirile, dar am adormit atît de repede că nu am mai apucat să schimb canalul. Cred că am primit în somn toată doza de o oră…
-          În acest caz,suspină doctorul, sînteţi cu adevărat norocos… Restul de cîteva milioane nu au putut fi salvaţi…

Stiri

ProTV, de Paste:
"Hristos a inviat, un orfan a fost batut de asistenti"

Halal tuturor celor care ling ecranul la stirile voastre.

luni, 19 martie 2012

Intrebare istorica

Stind de vorba la Praga cu un foarte bun prieten polonez, mi-am dat seama de unele chestii.

La 1 septembrie 1939 Hitler si Stalin au invadat Polonia.
Fapte:
- Dupa 5 ani jumatate si zeci de milioane de morti, Stalin a avut Polonia numai pentru el si a binecuvintat-o cu 54 de ani de comunism. Pe linga: Romania, Ungaria, Bulgaria si fosta Iugoslavie
- Polonezii au luptat ca niste draci peste tot in razboi, brigazile poloneze au participat la batalia pentru Anglia si Debarcarea din Normandia. Ca rasplata, Polonia a fost vinduta sovieticilor.
- Marea Britanie si Franta au intrat in razboi pentru "libertate" in conditiile in care ambele erau mari puteri colonialiste. La sfirsitul razboiului, "invigatoarele" nu mai erau decit o umbra a ceea ce fusesera la inceputul acestuia.

Intrebare: De ce a mai avut loc atunci al doilea razboi mondial si cine l-a cistigat de fapt?
...Poate ma lamureste si pe mine cineva.

miercuri, 14 martie 2012

S-a rezolvat problema invatamintului

Azi dimineata aflu de la teveu ca se infiiinteaza in Bucuresti liceu in limba romani.
Ca sa ca de aceea nu sa vina ei la scoala, ca nu pricepe la limba romana si trebuie pe tiganeste.
Si ca celorlalti le trebuie si pe hungureste, ca nem tudom romano.
Armata da cazemata, prostovanul da banul.
Cine e prostovanul nu mai trebuie sa spun... Chestia e ca viitorul pe termen lung suna... negru.
Nu mai am nici o speranta in votul de la toamna.
Ei sint mai multi. Clar.

PS. Ca sa fie ciulamaua completa...:
Cum traduce Microsoft Translator primul rind: high school in Bucharest in the Romanian language.
E... ne-o meritam, asta e...

miercuri, 7 martie 2012

One night stand

Cum televizorul alor mei porneste pe TVR1, inainte sa apuc sa schimb canalul, am prins o replica dintr-un film coreean (din seria aia cu Legendele Palatului):
"Nu am fost niciodata de doua ori cu aceeasi femeie" se lauda un june tolanit intr-o rina.

Asta m-a facut sa ma gindesc: cit de satisfacuta este o femeie dupa o noapte de gen One Night Stand?
Acum, sa ne intelegem: nu ma cheama Warren Beatty sa imi dau asa, profesionist, cu parerea, dar cu siguranta nici la coada nu sint :)

Si din cite am invatat pina la batrinetile mele, eu zic asa:

Intr-o intilnire de o noapte, el nu ii cunoaste trupul, ca nu are de unde... nu stie ce anume ii face placere si ce nu. Daca pentru el e simplu, ca zonele erogene sint putine si concentrate, nu acelasi lucru e valabil si la ea. Cu siguranta are el  in cap ce a placut altora inaintea ei, dar nu exista doua femei la fel. Ce o aduce pe una in culmea extazului, pe alta o face sa se chirceasca. Poate nu ii place sa o stringa prea tare, sau sa o mingiie in punctul x sau sa o sarute pe ceafa. In aceste conditii, o nepotrivire nu vine singura oricum :)  asa ca chestia cu orgasmul, hmm...
Ca sa cunosti o femeie, iti trebuie ceva mai mult timp, nemaivorbind si de comunicare. Nu cred ca una-doua, fara nici o jena, toate femeile le spun barbatilor exact cum le e lor bine si cum nu. Plus ca trebuie urmarite si alte semne: body language, grimase (De unde ti-a venit ideea ca ma excita asta??) etc. Nu vreau sa fac misto sa intreb oare citi barbati sint si interesati sa urmareasca asa ceva :)

Daca viata sexuala a unei femei este formata numai din relatii pasagere, eu unul nu cred ca poate fi satisfacuta, sau cel putin nu pe deplin. Poate avea sa zicem o satisfactie psihica, femeile sint mai cerebrale... asa la sanatate fac bine si relatiile astea, dar cred ca oricare dintre ele poate face diferenta intre o partida cu un barbat care stie ce ii place si ii cunoaste fiecare bucatica din corp (si are si prestatie de peste jumatate de ora, ca na...conteaza, nu? :) si altul care o fi Mr. Steel sau genul, dar pump it up si atita tot.

Sint curios voi ce credeti? daca nu e tabu :))
Sa rectific: Barbatii cred ca stiu ce si cum, femeile stiu cu siguranta :)

Despre meritocratie

Un articol excelent primit pe email de la prietenul Razvan:


Unul dintre motivele pentru care societatea actuală ne face să suferim este acela că suntem înconjuraţi de snobi.

Snobismul este un fenomen global. Suntem o organizaţie globală, iar acesta este un fenomen global.
Ce este un snob? Un snob este orice persoană care ia o parte mică din tine şi o foloseşte ca pe o viziune completă a ceea ce eşti.
Şi tipul dominant de snobism în prezent este snobismul în ceea ce priveşte locul de muncă.

La polul opus unui snob, se afla mama.
Nu neapărat mama mea, sau a ta. Să zicem, mama ideală. Cineva căruia nu îi pasă de realizările tale.
Din păcate, majoritatea oamenilor nu sunt mamele noastre. Cei mai mulţi dintre oameni fac o corelaţie strictă între cât timp şi, în general, respect, sunt dispuşi să ne acorde şi poziţia noastră în ierarhia socială.

… se spune că trăim vremuri foarte materialiste, că suntem lacomi.
Nu cred că suntem în mod deosebit materialişti. Cred că trăim într-o societate care a fixat, pur şi simplu, anumite recompense emoţionale de achiziţionarea unor bunuri materiale: nu ne dorim bunurile materiale, ne dorim recompensele.
Ce vă propun aici este o modalitate nouă de privi bunurile de lux. Data viitoare când vedeţi pe cineva conducând un Ferrari nu vă gândiţi "Iată pe cineva lacom". Gândiţi-vă "Iată pe cineva extrem de vulnerabil şi în căutare de dragoste." Simţiţi simpatie, mai degrabă, decât dispreţ.

Mai sunt alte motive pentru care probabil acum e mai greu ca niciodată să ne simţim calmi.
Niciodată nu au mai fost aşteptările atât de ridicate despre ce pot împlini fiinţele umane pe parcursul vieţii lor.
Ni se spune că oricine poate obţine orice. Am terminat cu sistemul de castă. Trăim într-un sistem în care oricine se poate ridica la orice nivel doreşte. O idee minunată. Şi odată cu aceasta vine un spirit de egalitate: toţi pornim cu şanse egale.

Şi avem o mare problemă cu această situaţie: invidia.
Problema societăţii moderne, în general, este aceea că transformă întreaga lume într-o şcoală: toată lumea poartă blugi, toţi suntem la fel şi, cu toate astea, nu suntem.
Există deci un spirit de egalitate, combinat cu inegalităţi profunde.

Gândirea de coşmar pe care se bazează societatea este că să sperii oamenii este cea mai simplă şi eficientă modalitate de a-i face să muncească. Şi, cumva, cu cât mediul este mai dur cu atât vor fi mai mulţi care se vor ridica la nivelul aşteptărilor – de aceea suntem conduşi de ciobani, pentru că ăştia ştiu să ne sperie.

Toată lumea este de acord acum că meritocraţia este un lucru deosebit şi că trebuie să ne străduim ca societatea noastră să devină profund meritocratică.
Ce este o societate meritocratică?
O societate meritocratică este una în care dacă ai talent, energie şi pricepere poţi ajunge în vârf. Nimic nu te poate reţine.
Problema este că dacă ai cu adevărat încredere într-o societate în care cei care merită să ajungă în vârf, ajung în vârf, crezi, implicit, şi într-un mod mult mai neplăcut, într-o societate în care cei care merită să ajungă jos vor ajunge jos şi vor rămâne acolo. Cu alte cuvinte, poziţia în viaţă nu este accidentală ci meritată şi binemeritată.

În Evul Mediu, când întâlneai o persoană foarte săracă o descriai spunând că a avut ghinion, cineva care nu se bucură de norocul de a avea avere, un ghinionist.
În prezent, dacă te întâlneşti cu cineva din straturile de jos ale societăţii, acesta poate fi descris, cu nemărginită răutate, ca ratat.

Există o diferenţă reală între un ghinionist şi un ratat.
O evoluţie de 400 de ani a societăţii ne-a adus în situaţia în care puterile care ne guvernează vieţile nu mai sunt zeii, suntem chiar noi – de fapt, avem impresia că noi suntem şi că dacă nu ne “realizăm”, inevitabil ne ratăm, prin propriile forţe.

Este extraordinar dacă te descurci bine, devastator dacă nu.
Există mai multe cazuri de sinucidere în ţări industrializate dezvoltate decât în orice altă parte a lumii. Şi acest lucru se întâmplă pentru că oamenii consideră tot ce li se întâmplă ca fiind foarte personal. Sunt proprietarii succesului lor. Dar şi ai eşecului.

Meritocraţia, ideea că fiecare merită să ajungă unde a ajuns, cred ca este o idee nebunească, complet nebunească. Voi susţine orice politician de dreapta sau de stânga cu o concepţie decentă privind meritocraţia. Sunt un meritocrat, dar este o nebunie să credem că vom construi vreodată o societate cu adevărat meritocratică.

Ideea de a construi o societate în care toată lumea primeşte un calificativ: cei buni la vârf, cei răi jos şi că procesul este exact cum ar trebui… este imposibil. Există prea multe variabile aleatoare. Accidente, accidente la naştere, accidente cu lucruri care ne cad în cap, boli etc.
Nu le putem califica aşa cum trebuie, nu avem cum.

Îmi place un citat de Sf. Augustin din "Despre cetatea lui Dumnezeu" în care spune "Este păcat să judeci orice om după stâlpul casei sale".
Asta ar însemna că este păcat să decizi cu cine stai de vorbă în funcţie de cartea lui de vizită. Nu este stâlpul casei cel care ar trebui să conteze. Şi, aşa cum spune Sf. Augustin, numai Dumnezeu ne poate aşeza pe fiecare în locul pe care îl merită. Şi va face asta, în Ziua judecăţii, cu îngeri şi trompete şi cînd cerurile se vor deschide – o idee nebunească, dacă eşti laic. Dar chiar şi aşa, este ceva valoros în această idee: nu avem cum să cunoaştem adevărata valoare a cuiva. O parte a lui ne va fi mereu necunoscută.

Când ne gândim că putem eşua în viaţă, când ne gândim la eşec, unul dintre motivele pentru care ne temem de eşec nu este doar pierderea venitului, pierderea statutului. Ne temem de judecata celorlalţi, de faptul că ceilalţi ne vor ridiculiza.
Iar instrumentul numărul unu de ridiculizare în prezent sunt ziarele. Dacă deschideţi ziarele în orice zi a săptămânii sunt pline de oameni care şi-au ratat vieţile: au avut relaţii cu persoane nepotrivite, au luat substanţele greşite, au adoptat legi nepotrivite etc, devenind potriviţi pentru a fi ridiculizaţi. Cu alte cuvinte, au eşuat. Şi pot fi descrişi ca rataţi.

Există o alternativă pentru aceasta. Tradiţia ne arată o alternativă glorioasă: tragedia.

Arta tragică, aşa cum s-a născut în teatrele greceşti în secolul al cincilea Î.H. a fost o formă de artă dedicată modului în care oamenii eşuează. Şi, de asemenea, simpatiei pe care le-o acordăm.

"Click", un tabloid pe care nu vi-l recomand să îl citiţi. Vorbind cu ei despre unele dintre marile tragedii ale artei occidentale, am vrut să văd cum ar captura esenţa anumitor poveşti dacă acestea ar apărea ca ştiri la un birou de ştiri, într-o duminică după-amiază.

Othello.
Nu ştiau povestea, dar li s-a părut facinantă.
I-am rugat să scrie un titlu pentru povestea lui Othello:
"Imigrant înnebunit de iubire o omoară pe fiica senatorului"

Madame Bovary.
Din nou, o carte pe care s-au bucurat să o descopere. Au scris:
"Soţie adulteră obsedată de cumpărături înghite arsenic după fraudă cu card de credit"

Preferata mea - chiar au un geniu numai al lor, aceşti oameni - Oedip rege:
"Sexul cu mama conduce la orbire"

La un capăt al spectrului simpatiei, avem ziarul de tip tabloid.
La celălalt capăt, avem tragedia şi arta tragică.

Un alt lucru din societatea modernă care cauzează anxietate este că nu avem niciun element central care să fie non-uman.
Suntem prima societate care trăieşte venerând nimic altceva decât pe noi înşine. Avem o părere foarte bună despre noi. Şi, se pare că aşa şi trebuie: am trimis oameni pe lună. Am făcut tot felul de lucruri extraordinare.

Eroii noştri sunt eroi umani. Este o situaţie foarte nouă.
Majoritatea celorlalte societăţi au avut, chiar în poziţie centrală, venerarea a ceva transcendental: un zeu, un spirit, o forţă naturală, universul…

Am pierdut oarecum obiceiul de a face asta. Motiv pentru care, suntem atraşi în mod special de natură – nu pentru sănătatea noastră, deşi adeseori se prezintă aşa -, ci pentru că reprezintă evadarea din muşuroiul uman, din propria noastră competiţie şi din propriile noastre drame.
De asta ne face plăcere să privim gheţari şi oceane, să contemplăm pământul din spaţiu...
Ne place să fim în contact cu ceva ce este non-uman. Şi acest lucru este extrem de important pentru noi.

O problemă cu viaţa de succes este că, de cele mai multe ori, ideile noastre privind ce înseamnă să ai succes nu sunt ale noastre. Sunt absorbite de la alţi oameni.

Nu ne descurcăm prea bine nici cu mesajele de peste tot din televiziune, publicitate, marketing etc, forţe foarte puternice care definesc ce vrem şi cum ne vedem pe noi înşine.

Vreau să spun nu este că trebuie să renunţăm la ideile noastre despre succes. Dar trebuie să ne asigurăm că sunt ale noastre.
Este suficient de rău să nu obţinem ceea ce ne dorim. Dar este şi mai rău să avem o idee despre ce ne dorim şi să aflăm la sfârşit că nu este, de fapt, ceea ce ne doream.

Am vrut să evidenţiez caracterul accidental al faptului de a câştiga şi a pierde.
Se pune accent atât de mult pe justeţea tuturor lucrurilor, politicienii vorbesc întotdeauna despre justiţie…
Cred cu tărie în justiţie. Cred însă că este imposibilă.
Trebuie să facem tot ce putem pentru a o obţine, dar la sfârşitul zilei trebuie să ne amintim întotdeauna că există un puternic element de hazard.

PS
Aceasta este o adaptare după conferinţa TED: Alain de Botton: O filozofie a succesului mai bună, mai blândă
http://www.ted.com/talks/lang/ro/alain_de_botton_a_kinder_gentler_philosophy_of_success.html